„Nu se poate întâmpla nimic rău celui care nu se teme de nimic.”Michel de Montaigne · Eseuri · 1580 · I, 20
Frica e singurul rău care lovește înainte ca ceva rău să se întâmple.
Montaigne distinge între evenimente și suferința pe care o produc. Durerea vine mai puțin din ceea ce ni se întâmplă, mai mult din anticiparea și imaginația noastră. Cine își pierde slujba și o trăiește ca pe o schimbare, nu ca pe o catastrofă, suferă mai puțin decât cel care se frământă cu ani înainte de o posibilă concediere.
Montaigne duce gândul mai departe: frica nu doar însoțește răul, ci îl creează. Un eveniment nefericit poate fi îndurat o dată; frica îl repetă zilnic, în imaginație. Gândește-te la cineva care amână ani de zile o vizită la dentist. Disconfortul real durează minute. Târâitul interior durează luni și sute de ori depășește lucrul temut. Montaigne sugerează că trăim de mai multe ori fiecare suferință: o dată în gând, o dată în realitate, și adesea doar în gând. De aici o întrebare practică: dacă frica e fabrica răului, ce anume o alimentează în fiecare zi?
De ce contează În vremuri de anxietate, ideea mută accentul de la evenimente la reacția noastră. E o invitație la curaj ca disciplină zilnică, nu ca gest dramatic.