„Toată umanitatea este în fiecare dintre noi.”Michel de Montaigne · Eseuri · 1580 · III, 2
Ceea ce disprețuiești la alții există latent și în tine, doar în altă doză.
Montaigne respinge ideea că există oameni exemplare și oameni inferioare, modele și copii. Orice om, oriunde și oricând, poartă aceleași porniri: mândrie, frică, vanitate, curaj, dorință. Diferențele sunt de doză și de circumstanță, nu de natură. De aceea judecarea altora e adesea autoamăgire: ceea ce disprețuiești la un tiran sau la un laț există latent și în tine. Cunoașterea de sine devine astfel singura cale reală de a înțelege lumea.
Dacă toată condiția umană stă în fiecare dintre noi, atunci cunoașterea de sine nu e un lux, ci o unealtă practică. Montaigne se studiază pe sine nu din narcisism, ci ca pe un specimen: ce simte el, simt, probabil, și alții. Când te surprizi mințind pe jumătate ca să arăți bine la o întâlnire cu șeful, ai descoperit ceva despre toți oamenii, nu doar despre tine. Astfel introspecția devine cercetare, iar modestia devine metodă. Pasul următor e să vedem ce facem cu această descoperire: cum se traduce ea în felul în care ascultăm și judecăm.
De ce contează Antidotul potrivit contra disprețului de azi: înainte de a judeca pe cineva online, începe prin a recunoaște același impuls în tine.