„De-aş avea limba de foc şi glas de înger, Să-ţi pot spune cum te iubesc, cum te iubesc.”Mihai Eminescu · Poezii · 1883 · De-aş avea...
Iubirea este atât de profundă încât depășește orice capacitate de exprimare.
Eminescu folosește o hiperbolă pentru a arăta limitele limbajului în fața iubirii. Chiar dacă ar avea „limbă de foc” și „glas de înger”, tot nu ar putea spune cât de mult iubește. Este o recunoaștere a faptului că sentimentele profunde depășesc cuvintele, iar încercarea de a le exprima este întotdeauna incompletă. Iubirea rămâne un mister care nu poate fi tradus.
Eminescu nu doar că spune că iubirea e prea mare pentru cuvinte. El arată că limbajul însuși e o închisoare. Când încerci să spui „te iubesc”, cuvântul e gol pe lângă ce simți. De aceea, în loc să vorbești, poate ar trebui să taci. O îmbrățișare lungă, fără niciun cuvânt, spune mai mult decât o declarație elaborată. Tăcerea devine astfel cel mai sincer limbaj al iubirii. Dar cum recunoști o tăcere care exprimă iubire de una care ascunde indiferență?
De ce contează Această idee îți amintește că uneori gesturile și prezența spun mai mult decât cuvintele atunci când iubești.