„Their thoughts are some one else's opinions, their lives a mimicry, their passions a quotation.”Oscar Wilde · De Profundis · 1905 · Partea a II-a
Wilde descrie o existență de a doua mână, în care niciun element nu e original. Mecanismul e imitația socială: e mai sigur să gândești ce gândește grupul și să simți ce se simte în jur. Cine citește doar recenzii înainte să decidă ce film i-a plăcut, sau care descoperă după o despărțire că a iubit pentru că așa era de așteptat, trăiește exact așa.
Wilde observă ceva mai dur decât simpla conformitate: imitația nu rămâne la suprafață, ea ajunge să înlocuiască trăirea însăși. Omul de a doua mână nu doar vorbește ca grupul, ci și simte la comandă. Se bucură când e vremea să se bucure, se întristează la termenul fixat. E un fel de anestezie: nimic nu doare, pentru că nimic nu e al tău. Gândește-te la cineva care aplaudă la finalul unui spectacol doar pentru că a început prima rafală de aplauze. Aplaudă, dar nu a ales să aplaude. Întrebarea care urmează e simplă: de unde ai ști dacă o emoție e a ta?
De ce contează Un test de sinceritate pentru alegerile zilnice: dacă nu poți numi o singură părere care e cu adevărat a ta, merită să-ți pui întrebarea înainte ca viața să o pună pentru tine.