„Bogăția nu aduce virtutea, dar virtutea aduce bogăția și toate celelalte bineuri, atât pentru om în particular, cât și pentru cetate.”Platon · Apologia lui Socrate · -399 · 30b
Virtutea e sursa averii, nu averea sursa virtuții.
Socrate le cere atenienilor să se poarte cu grijă față de înțelepciune și caracter înainte de bunuri materiale, pentru că doar caracterul produce și întreține prosperitatea. Mecanismul e că virtutea — încredere, disciplină, judecată bună — atrage oportunități și le păstrează, în vreme ce averea fără virtute se pierde sau corupe. Exemplu: un om de afaceri onest câștigă clienți pe termen lung, în vreme ce unul care înșealăși câștigă o dată, apoi își pierde renumele.
Socrate inversează și felul în care explicăm eșecul. Când cineva pierde tot, credința comună spune: a rămas fără bani. Dar banii dispăruți sunt doar efectul. Cauza reală stă în judecata și caracterul care i-au lăsat să curgă. Un antreprenor care falimentează nu a pierdut întâi capitalul; a pierdut mai întâi discernământul — a ales parteneri greșiți, a promis mai mult decât putea ține. Banii au fugit după aceea. Dacă ordinea cauzelor e inversată, atunci diagnosticul nostru obișnuit despre eșec e și el inversat. Întrebarea următoare: dacă virtutea produce binele, cum se cultivă ea de fapt?
De ce contează Un principiu de orientare în carieră și educație: investește mai întâi în caracter și competență, pentru că averea fără ele nu se susține.