„Virtutea este sănătatea și frumusețea sufletului, iar viciul este boala și urâțenia lui.”Platon · Republica · -375 · 444d
Virtutea nu e un cost plătit datoriei, ci sănătatea sufletului; viciul e boala lui.
Platon mută discuția despre moralitate pe tărâm medical: nu există virtute ca listă de reguli, ci ca stare de armonie între părțile sufletului. Când rațiunea conduce, omul funcționează ca un corp sănătos; când pofta sau mânia domină, apar tulburarea și suferința. Un om care minte și înșală trăiește cu frică și dezordine interioară, ca un bolnav cronic.
Dacă virtutea e sănătate a sufletului, atunci întreabă-te cine e medicul. Platon sugerează că răspunsul e chiar tu: rațiunea ta, atunci când e lăsată să conducă, face diagnosticul și prescrie ordinea. Un om care își ascultă doar impulsurile e ca cineva care mănâncă oricând și orice, apoi se miră de oboseală. Nu e victima unei tentații exterioare, ci a unei guvernări interne slabe. Vestea bună e că această guvernare poate fi educată, pas cu pas. Dar ce se întâmplă când părțile sufletului se ceartă între ele, iar rațiunea pare să piardă votul?
De ce contează Ideea mută motivația onestității din sfera datoriei în cea a bunăstării: a fi corect nu e un cost, ci o formă de îngrijire de sine.