„Căci nu este nimic atât de necesar celor ce vor să vorbească bine, ca să asculte.”Plutarh · Moralia · 100 · Despre ascultare
Cine nu a învățat să asculte nu are din ce să construiască un discurs bun.
Plutarh scrie într-un tratat despre ascultare, adresat tinerilor care voiau să devină oratori buni: înainte de a vorbi, trebuie să fi învățat să primești. Cine nu ascultă nu are din ce să construiască un discurs, nu învață ritmul, expectanțele și slăbiciunile auditoriului, și vorbește doar despre sine. Ascultarea e antrenamentul vorbirii. Un conversator care așteaptă doar răsuflare ca să vorbească, nu un moment de înțeles, va vorbi mereu prost, oricât de elocent pare în propriii lui ochi.
Plutarh adaugă ceva subtil: ascultarea nu e doar colectare de informații, ci și observare a celorlalți. Cine ascultă cu atenție învață ce îi încurcă pe oameni, ce îi face să se aplece înainte, ce îi pierde. Un tânăr care voia să țină discursuri la adunări trecea prin ceva similar: mai întâi stătea lângă auditoriu, nu pe scenă. La fel, în ședințe, cel care notează când colegii se plictisesc sau se aprind știe apoi exact unde să pună accentul. Ascultarea îți dă harta celor cărora le vei vorbi. Următorul pas e să vezi ce se întâmplă când cineva ascultă doar ca să-i vină rândul.
De ce contează Valabil în ședințe, interviuri și relații: dacă vrei să fii auzit, antrenează-te întâi să auzi.