O teorie e științifică dacă poate fi falsificată printr-un test clar, nu doar confirmată.
Popper observa că oricine găsește ușor dovezi care par să-i confirme ideile, chiar și pe cele greșite. Ceea ce separă știința de pseudoștiință e că o teorie științifică riscă ceva: spune clar ce observație ar putea-o dărâma. Dacă o teorie nu poate fi niciodată respinsă, ea nu e cu adevărat testabilă.
Când spui că o teorie e bună pentru că are multe exemple care o susțin, cazi într-o capcană. De exemplu, dacă cineva crede că o anumită piatră aduce noroc, va găsi mereu cazuri când i s-a întâmplat ceva bun după ce a atins-o. Dar nu va observa zilele când norocul n-a venit. Adevărata putere a unei teorii stă în curajul de a spune exact ce ar trebui să se întâmple ca ea să fie greșită. Acest curaj face ca știința să fie diferită de superstiție.
De ce contează Regula lui rămâne standardul folosit azi pentru a judeca dacă o cercetare e cu adevărat științifică.