„Nu m-am născut ca să împărtășesc ura, ci iubirea.”Sofocle · Antigona · -441 · versul 523
Ura e întotdeauna împrumutată și te consumă; iubirea e cu care te-ai născut și te definește.
În gura Antigonei, care își îngroapă fratele în ciuda interdicției regale, fraza devine o lege despre om, nu doar o declarație personală. Antigona nu urăște pe Creon când îl sfidează; acționează din iubire pentru mortul ei. Sofocle sugerează că ura e întotdeauna împrumutată, reacționară, dependentă de obiectul ei, pe când iubirea e ceva cu care ne naștem. Cine alege ura se trădează pe sine mai mult decât îi trădează pe alții.
De ce contează Folosește cuiva care e tentat să-și construiască identitatea pe dușmani: ura te consumă, iubirea te definește.