„Să te căsătorești, și vei regreta; să nu te căsătorești, și vei regreta și asta.”Søren Kierkegaard · Jurnale · 1850 · 1836
Orice alegere închide uși, iar regretul e prețul firești al trăirii unei singure vieți.
Kierkegaard atinge aici structura alegerii însăși: a alege înseamnă a închide uși, iar conștiința nu poate uși închise să nu le vadă. Nu e un îndemn la paralizie, ci o constatare despre condiția umană — trăim o singură viață și ne imaginăm mereu cealaltă. Cine se căsătorește pierde libertatea; cine nu se căsătorește pierde intimitatea. Exemplul clasic e omul care, la cincizeci de ani, își întreabă copiii sau drumul neales, fără să poată verifica niciodată.
Dacă regretul e inevitabil, atunci regretul nu mai e un semnal că ai greșit. E doar dovada că ai ales ceva serios. Mulți oameni își testează deciziile după sentimentul de dor: dacă îmi lipsesc variantele pierdute, poate am greșit. Dar Kierkegaard arată că dorul apare oricum, la orice alegere. Gândește-te la cineva care demisionează dintr-un job sigur: îi va lipsi siguranța, indiferent cât de bună e noua cale. Asta nu spune nimic despre calitatea deciziei. Deci întrebarea utilă nu mai e «regret ceva?», ci «regretul meu e firesc sau ascunde o problemă reală?». Pasul următor: cum îți dai seama diferența dintre cele două.
De ce contează Eliberează de așteptarea unei alegeri fără pierderi și permite să te jeli de varianta nealesă fără să anulezi alegerea făcută.