„Când statul a fost cel mai corupt, legile au fost cele mai numeroase.”Tacit · Anale · 117 · Cartea III, paragraful 27
Legile scrise apar exact acolo unde obiceiul și încrederea au eșuat.
Varianta mai concentrată a aceleiași observații: numărul legilor crește pe măsură ce morala publică scade. Mecanismul e că o comunitate sănătoasă se guvernează prin obicei și încredere, iar legile scrise apar tocmai când acestea se prăbușesc. Roma epocii de aur avea puține coduri; epoca proceselor și a delatorilor avea multe. Orice organizație care umflă regulamentul în loc să repare cultura repetă tiparul.
Tacit observă ceva mai fin decât simpla corelație: legile nu doar însoțesc degradarea, ci o pot accelera. Fiecare regulă nouă creează o nouă breșă de interpretat, un nou proces de câștigat. Cine vrea să ocolească spiritul unei reguli găsește litera ei. Așa regulamentul devine manualul abuzului. Gândește-te la un bloc cu vecini ce se ceartă: adaugă clauze despre zgomot, grădini, parcare, iar certurile se mută la literă, nu dispar. Regula care a fost gândită să oprească un comportament devine scut pentru altul. întrebarea care urmează: cum arată o comunitate care reușește să repare încrederea în loc să scrie încă o pagină de reguli?
De ce contează Un test practic: dacă echipa ta adaugă reguli noi în fiecare lună, problema e probabil în cultură, nu în lipsa de reguli.