„Cuvintele au trebuit să-și schimbe sensul obișnuit.”Tucidide · Istoria războiului peloponesiac · -400 · III, 82
Când faptele nu mai pot fi apărate cu valorile vechi, cineva redefinește cuvintele ca să le justifice.
Tucidide descrie războiul civil din Corcira, unde violența a răsturnat nu doar ordinea publică, ci și cea a vorbirii. Ceea ce era laudabil a ajuns să pară laș, iar îndrăzneala brutală a primit numele de curaj. Mecanismul e simplu: când faptele nu mai pot fi apărate cu valorile vechi, se schimbă valorile prin redefinirea cuvintelor. Se vede și azi când abuzul e numit fermitate, iar compromisul moral, realism.
Tucidide observă ceva mai fin decât o simplă minciună: în criză, cuvintele nu sunt doar folosite greșit, ci li se schimbă sensul, iar toată lumea acceptă tăcut noua regulă. Nimeni nu anunță că dictionarul se rescrie. Schimbarea se strecoară prin repetare: o formulare auzită de mai multe ori pare normală. Gândește-te la un loc de muncă unde concedierile colective ajung să se numească optimizare. Dacă eufemismul e repetat suficient, chiar cei afectați încep să-l folosească. Primul pas de apărare e să întrebi mereu: ce fapt concret stă în spatele acestui cuvânt frumos? Pasul următor e să vezi cine câștigă din această redefinire.
De ce contează Ajută să recunoști propagandă și eufemisme în discursul public și să nu te lăși convins de redefiniri ale cuvintelor care servesc fapte pe care altfel le-ai condamna.