„Natura omenească, care întotdeauna a fost și va fi, se lasă purtat de violență mai mult decât ar trebui.”Tucidide · Istoria războiului peloponesiac · -400 · III, 84
Fără legi și frică, natura umană cedează violenței neîngrădite
Tucidide observă la Corcira că, odată prăbușite instituțiile, oamenii nu se comportă mai bine, ci mai rău decât înainte. Mecanismul e că frica de pedeapsă și respectul public sunt singurele frâne reale; scoase din funcțiune, pasiunile vechi — invidia, răzbunarea, lăcomia — ies necontrolate. Un exemplu: dezastre sau războaie civile în care jafurile și reglările de conturi apar imediat ce autoritatea dispare.
Tucidide sugerează ceva mai fin decât simpla prăbușire a legilor. Frâna funcționează doar cât timp credem că și ceilalți o respectă. Îndată ce unii încalcă regulile fără pedeapsă, ceilalți se grăbesc să facă la fel, din teamă să nu rămână singuri la cumpănire. Astfel haosul nu vine dintr-o singură cădere, ci dintr-o reacție în lanț a neîncrederii. Gândește-te la un magazin în panica de dinaintea unui dezastru: primii care umplu căruțele peste măsură fac ca restul să simtă că moderația e o naivitate. De aici urmează o întrebare practică: cum poți păstra credința că regulile sunt respectate, înainte ca ea să se spargă?
De ce contează Reamintește că ordinea civică nu e de la sine înțeleasă: instituțiile și frânele legale sunt singurul lucru care ne desparte de haos, deci merită apărate înainte să fie necesar.