„Ce este clar pentru un om nu este clar pentru altul.”Voltaire · Dicționar filozofic · 1764 · Question à examiner
Evidentul e doar familiarul: claritatea unui adevăr depinde de ochiul care privește, nu de adevărul însuși.
Voltaire atacă iluzia că adevărul se impune singur, prin simpla lui claritate. Fiecare om vede prin prisma educației, experienței și prejudecăților sale, deci două minți pot privi același fapt și vedea lucruri diferite. Mecanismul e psihologic: ceea ce ni se pare evident e adesea doar familiar. Un argument care ni se pare decisiv poate să nu spună nimic interlocutorului, nu pentru că e prost, ci pentru că pornește de la alte premise. Toleranța începe aici.
Voltaire ne învață că evidența nu e o proprietate a faptului, ci a minții care îl privește. De aceea, primul pas util într-o dezbatere nu e să repeți argumentul mai tare, ci să întrebi: de la ce premise pornește celălalt? Dacă premisele diferă, același raționament duce la concluzii opuse. Exemplu: doi vecini se ceartă despre un gard. Unul crede că proprietatea începe la gard; celălalt, că începe la copac. Nu se ceartă despre gard, ci despre hartă. Odată ce vezi asta, întrebarea devine: cum îți dai seama ce premise îți sunt ție invizibile?
De ce contează Folosește în orice dezbatere: dacă celălalt nu vede ce vezi tu, problema poate fi premisele, nu inteligența.