„Credința constă în a crede, nu ceea ce pare contrar rațiunii, ci ceea ce este deasupra rațiunii.”Voltaire · Dicționar filozofic · 1764 · Foi
Credința trăiește deasupra rațiunii, dar moare împotriva ei: misterul se crede, faptul negat nu.
Voltaire, deist, apără un teritoriu pentru credință fără a-i ceda terenul rațiunii. Distincția e fină: misterul inaccesibil minții poate fi obiect de credință, dar o afirmație demonstrată falsă nu poate fi salvată prin credință, pentru că asta ar însemna să crezi contra dovezilor. Cine crede că Pământul e plat contra tuturor măsurătorilor nu are credință, are negare. Credința în sensul eternității sufletului, de pildă, rămâne dincolo de probă.
De ce contează Utilă în dialogul dintre credincioși și sceptici: separă misterul legitim de negarea faptelor.