Les Fleurs du mal

1 fișă

1. 01

   Cel mai de temut demon nu e viciul spectaculos, ci plictiseala — golul care stă în fiecare dintre noi, inclusiv în cititor.

   Les Fleurs du mal · 1857

   Cel mai cumplit demon nu devorează prin fapte, ci prin gol: plictiseala care vrea nimic și de aceea vrea totul.

   Baudelaire inventariază viciile care devorează omul — prostia, păcatul, avaritia — dar le declară mici lângă monstrul final: Ennui, plictiseala care nu vrea nimic și de aceea vrea totul. Mecanismul lui e al inertiei: nu distruge prin fapte, ci prin năpastă, prin refuzul de a mai simți. Lovitura finală e adresată direct celui care citește: tu, care te uiți din exterior la aceste tablouri, ești făcut din același material. Poezia nu condamnă de sus, ci include cititorul în diagnostic.

   “Plictiseala!... El ar face cu plăcere din pământ o pustie și ar înghiți într-o căscat tot globul; hipocrit cititor, — semănul meu, — fratele meu!”

   Deschide fișa →