„Săgeata timpului este o consecință a condițiilor inițiale extrem de speciale ale universului, în special a entropiei scăzute a Big Bang-ului. Fără această condiție, timpul ar fi simetric, iar trecutul și viitorul ar fi imposibil de distins.”Roger Penrose · The Emperor's New Mind: Concerning Computers, Minds, and the Laws of Physics · 1989 · The Emperor's New Mind, Chapter 7: Cosmology and the Arrow of Time
Săgeata timpului nu derivă din legile fizicii, ci din starea inițială extrem de specială a universului: entropia scăzută a Big Bang-ului.
Penrose susține că a doua lege a termodinamicii — entropia crește în timp — nu explică de ce timpul are o direcție. Cheia este că universul a pornit dintr-o stare cu entropie incredibil de mică, mult mai mică decât cea a unei găuri negre de aceeași masă. De exemplu, la Big Bang, entropia universului era de circa 10^10 ori mai mică decât maximul posibil. Această condiție inițială extrem de specială creează săgeata timpului: lucrurile evoluează de la ordine spre dezordine. Fără ea, procesele ar fi reversibile, iar amintirile și cauzalitatea ar dispărea. Penrose numește aceasta problema entropiei inițiale, pe care o consideră nerezolvată de fizica actuală.
De ce contează Dezbaterea dintre Rovelli și Penrose despre entropia inițială a universului este centrală în raftul nostru, iar această carte explică poziția lui Penrose, care vede în condițiile inițiale un mister fundamental, nu o consecință a gravitației cuantice.