Valea centrelor de date din Ashburn — 54 de gigawați contractați, 4,8 consumați și lupta pentru cine plătește rețeaua

Valea centrelor de date din Ashburn nu se oprește din creștere, dar a intrat în faza în care cineva trebuie să plătească pentru rețeaua electrică pe care o consumă, iar în 2026 această factură a devenit subiect politic.

Analiza răspunde la trei întrebări: de ce s-a adunat atâta putere de calcul într-un singur comitat din Virginia, ce s-a rupt în ultimii doi ani și ce se schimbă acum în reguli. Adăugăm și ce vedem noi, din jurnalele propriului server, despre traficul care pleacă din Ashburn, și ce ar trebui să rețină România înainte de propriul val de investiții.

Teza verificabilă: limita reală a văii nu mai este terenul și nici fibra optică, ci megawații, iar disputa s-a mutat de la „unde construim” la „cine plătește”. Dacă Virginia reușește să mute costul rețelei pe centrele de date fără să le alunge, Ashburn rămâne centrul lumii pentru încă un deceniu. Dacă nu, creșterea pleacă spre alte state, iar comitatul rămâne cu clădirile existente și cu o bază fiscală care nu mai crește.

De ce tocmai Ashburn

Povestea începe în anii 1990, cu infrastructura internetului american. Punctul de schimb MAE-East, pornit în 1992 în zona Washingtonului, s-a extins spre Vienna, Reston și Ashburn. AOL și-a construit lângă aeroportul Dulles un centru tehnic, iar Equinix a deschis în 1998 primul său centru de date din Ashburn, neutru față de operatori, în care rețelele mari se puteau conecta între ele, potrivit Data Center Knowledge.

Restul a venit din efectul de rețea. Unde sunt deja cablurile și punctele de schimb, latența e mică și conectarea e ieftină, deci vin și companiile de cloud. Amazon Web Services și-a pus în Virginia de Nord regiunea us-east-1, cea mai veche și cea folosită implicit de mulți clienți. Terenul agricol de lângă Dulles era ieftin, curentul era printre cele mai ieftine din Statele Unite, iar comitatul a oferit taxe mici și aprobări rapide. Statul a adăugat, din 2010, o scutire de taxă pe vânzări pentru echipamentele centrelor de date.

Rezultatul este cea mai mare concentrare de centre de date din lume. Comisia de audit a legislativului din Virginia, JLARC, estima în 2024 că regiunea are circa 25% din capacitatea Americii de Nord și 13% din capacitatea operațională globală, potrivit Cardinal News. După datele Cushman & Wakefield pentru 2024, Virginia de Nord avea 4.140 MW, de peste două ori mai mult decât Beijingul, a doua piață a lumii, cu 1.860 MW.

O cifră care circulă de un deceniu trebuie scoasă din discuție. Afirmația că „70% din traficul internetului mondial trece prin Loudoun” nu are o sursă identificabilă. TeleGeography, firma care măsoară cablurile internaționale, a arătat încă din 2019 că doar 23% din capacitatea internațională a internetului se conectează la Statele Unite, luate în întregime, nu doar la Virginia, potrivit analizei TeleGeography. Valea este centrul mondial al capacității de calcul, nu al traficului.

Cât de mare este acum

La mijlocul lui 2026, piața din Virginia de Nord avea 4.496,5 MW de capacitate în funcțiune, cu peste un gigawatt mai mult decât cu un an înainte, potrivit raportului CBRE publicat pe 8 septembrie 2026. Gradul de neocupare a scăzut la 0,2%, de la 0,7% cu un an înainte. Din toată capacitatea existentă, doar 10,8 MW erau libere. Alți 2.420,2 MW erau în construcție, iar în primul semestru chiriașii au ocupat 467,6 MW, cel mai mult dintre toate piețele mari din America de Nord.

„Puterea electrică este factorul decisiv în Virginia de Nord în acest moment”, spunea Stu Dyer, de la CBRE, în același raport. Altfel spus, cine are un contract de alimentare are și chiriași, iar cine nu are, nu are ce închiria. Pentru comparație, România are în total circa 100 MW instalați în centrele de date private și încă aproximativ 100 MW în sectorul public, potrivit Ziarului Financiar. Doar în primele șase luni ale lui 2026, Virginia de Nord a ocupat de peste două ori mai multă capacitate decât are toată România.

Rețeaua: 54 de gigawați promiși, 4,8 consumați

Cel mai important document al anului nu este un raport imobiliar, ci o prezentare a Dominion Energy, furnizorul care alimentează valea, făcută pe 29 septembrie la operatorul de rețea PJM. Potrivit prezentării Dominion, compania are contracte pentru aproximativ 54 GW de capacitate destinată centrelor de date, cu 55 de companii conectate și circa 500 de puncte de măsurare. Vârful de consum facturat al acestora era însă de 4,8 GW în august 2026, față de 462 MW în 2013.

Diferența dintre cele două cifre spune aproape totul. Din cei 54 GW, aproape 12 GW sunt contracte ferme de furnizare și 9,4 GW autorizații de construcție. Restul de 32,5 GW sunt doar autorizații de proiectare, iar Dominion a scos din prognoză 19 GW dintre ele, adică 59%, fiindcă nu crede că vor fi construite la timp. Compania mai arată că un centru nou ajunge, în medie, după cinci ani, la doar 63% din puterea contractată.

Problema nu este că centrele de date ar consuma deja 54 GW, ci că rețeaua trebuie planificată pentru o parte din ei. Liniile de transport și centralele se construiesc în cinci până la zece ani, iar dacă cererea nu vine, costul rămâne la ceilalți consumatori. Încă din iulie 2022, Dominion a anunțat că nu mai poate conecta la timp centrele noi din estul comitatului Loudoun, iar unele racordări au fost amânate cu ani, potrivit Data Center Frontier.

Rețeaua a dat și semne de fragilitate tehnică. Pe 10 iulie 2024, un defect pe o linie de 230 kV a făcut ca circa 1.500 MW de consum al centrelor de date, din 60 de puncte de racordare și 25 de stații, să treacă simultan pe alimentarea de rezervă, potrivit raportului NERC, autoritatea de fiabilitate a rețelei nord-americane. Pentru operator, a fost ca și cum un oraș mare ar fi dispărut brusc din rețea. Iar pe 7 mai 2026, un incident termic într-un centru AWS din aceeași regiune a afectat serviciile cloud, iar bursa de criptomonede Coinbase a fost oprită aproximativ șapte ore, potrivit Network World.

Cine plătește: de la piața de capacitate la factura de acasă

Costul se vede cel mai clar în piața de capacitate a PJM, unde se plătește pentru centralele care trebuie să fie disponibile peste trei ani. Licitația pentru anul 2028/2029, ale cărei rezultate au fost publicate pe 14 iulie 2026, s-a închis la 325 de dolari pe megawatt-zi, plafonul pieței, pentru a treia oară la rând, potrivit comunicatului PJM. Fără plafon, prețul ar fi fost de aproape 555 de dolari. Capacitatea cumpărată a rămas cu 6.831 MW sub necesarul de fiabilitate, iar costul total a ajuns la circa 16,4 miliarde de dolari.

Monitorul independent al pieței PJM, Monitoring Analytics, atribuie centrelor de date circa 6,3 miliarde de dolari din acest cost, adică 38%, potrivit Industrial Info Resources. Argumentul lui este simplu: centrele de date nu plătesc singure acest cost, ci îl împart cu toți consumatorii din cele 13 state și districtul Columbia deservite de PJM. Asta transformă o problemă locală a Virginiei într-una regională.

În Virginia, factura a ajuns deja în casele oamenilor. Pe 25 noiembrie 2025, Comisia de stat pentru corporații (SCC), care reglementează tarifele, a aprobat pentru Dominion o creștere a facturii unei locuințe obișnuite cu 11,24 dolari pe lună în 2026 și cu încă 2,36 dolari în 2027, față de circa 21,43 de dolari pe lună ceruți de companie până în 2027, potrivit Appalachian Voices. În aceeași decizie, SCC a creat o clasă tarifară separată, GS-5, pentru consumatorii de cel puțin 25 MW, de la 1 ianuarie 2027.

Clasa nouă vine cu obligații: marii consumatori plătesc cel puțin 85% din capacitatea de distribuție și transport contractată și 60% din cea de producție, chiar dacă nu o folosesc. În august 2026, SCC a cerut în plus un tarif prin care centrele de date să plătească integral liniile de transport construite doar pentru ele, potrivit Virginia Mercury. Comisia de audit JLARC estimase în 2024 că, fără astfel de schimbări, factura unei locuințe deservite de Dominion ar putea crește, în termeni reali, cu 14 până la 37 de dolari pe lună până în 2040, din cauza cererii noi.

Bugetul comitatului: dependența de servere

Pentru comitatul Loudoun, centrele de date sunt și cea mai mare sursă de bani. Bugetul pe anul fiscal 2027 prevede circa 418 milioane de dolari din impozitul pe clădirile și terenurile centrelor de date și 879 de milioane din impozitul pe echipamentele de calcul din interior, potrivit calculelor publicate pe baza bugetului comitatului. Împreună, aproape 1,3 miliarde de dolari, adică în jur de 45% din veniturile fiscale locale. Centrele de date ocupă în schimb doar circa 4% din parcelele comerciale.

Mecanismul explică de ce comitatul a fost atât de primitor. Serverele sunt impozitate ca bunuri mobile, la 4,15 dolari la fiecare 100 de dolari din valoare, și se înlocuiesc la câțiva ani, deci baza fiscală se reînnoiește singură. Cu acești bani, Loudoun și-a redus de zece ori la rând impozitul pe proprietățile imobiliare, până la 0,805 dolari la 100 de dolari în 2026. Administrația comitatului a construit însă bugetul pe ipoteza că veniturile din centrele de date se vor plafona la începutul anilor 2030.

Statul face un calcul invers. Scutirea de taxă pe vânzări pentru echipamentele centrelor de date a costat 928,6 milioane de dolari în anul fiscal 2023, potrivit JLARC, iar pentru 2025 estimările publicate merg de la 1,6 la 1,9 miliarde, în funcție de sursă. Bugetul pe 2026–2028, semnat de guvernatoarea Abigail Spanberger la sfârșitul lui iunie, a păstrat scutirea, dar a introdus o taxă nouă de 1,1 cenți pe kilowatt-oră consumat de centrele de date, plafonată la 600 de milioane de dolari pe an, valabilă până la 30 iunie 2028, potrivit casei de avocatură Hunton.

Reacția politică din 2026

Comitatul a început să strângă regulile încă din martie 2025, când consiliul a votat, cu 7 la 2, ca centrele de date să nu mai poată fi construite fără o aprobare specială. Pe 15 septembrie 2026, același consiliu a votat, cu 7 voturi pentru, unul împotrivă și o abținere, redactarea unei rezoluții care suspendă pentru cel mult 12 luni orice cerere legislativă nouă pentru centre de date și stații electrice, retroactiv de la acea dată, cu excepția proiectelor necesare fiabilității rețelei, potrivit comunicatului comitatului.

Avocatul comitatului a spus că un moratoriu pe termen nedefinit nu ar fi legal, de aceea instrumentul se numește „pauză”. Votul final asupra rezoluției era programat pe 20 octombrie; la momentul scrierii, nu am găsit o relatare a rezultatului într-o sursă pe care să o putem verifica. Pauza nu atinge proiectele deja aprobate și nici cererile administrative analizate doar de funcționari, iar comitatul vrea să-și termine noile reguli pentru centrele de date până în vara lui 2027.

La nivel de stat, pe 18 septembrie 2026, guvernatoarea Spanberger a semnat Ordinul executiv 22, „cadrul de responsabilitate pentru centrele de date”. Potrivit analizei Holland & Knight, ordinul interzice agențiilor statului să semneze acorduri de confidențialitate pentru proiecte de centre de date, scoate proiectele de peste 25 MW din programele de pregătire a terenurilor și de autorizare rapidă și cere reguli noi pentru zgomot și pentru generatoarele diesel de rezervă în 180 de zile. Ordinul nu impune un moratoriu și nu leagă comitatele, dar guvernatoarea promite pentru sesiunea legislativă din 2027 o lege care să ceară audieri publice pentru centrele mari.

Al doilea front este chiar furnizorul de curent. NextEra Energy vrea să cumpere Dominion Energy într-o tranzacție de circa 67 de miliarde de dolari, depusă spre aprobare la SCC pe 15 iulie 2026. Pe 6 octombrie, locțiitoarea guvernatorului, Ghazala Hashmi, a devenit primul oficial ales la nivel de stat care se opune oficial fuziunii, invocând riscul pentru facturi. Audierile publice sunt programate între 5 și 10 noiembrie, iar cele cu probe încep pe 17 noiembrie, potrivit FFXnow. Termenul legal de 180 de zile ar duce decizia până la 11 ianuarie 2027, dacă nu este prelungit.

Semnalul cel mai clar vine însă din comitatul vecin. Proiectul Prince William Digital Gateway, unul dintre cele mai mari complexe de centre de date planificate în Statele Unite, a fost anulat în instanță în august 2025, pentru că rezonarea terenurilor nu respectase regulile de informare a publicului. Curtea de Apel a Virginiei a confirmat anularea pe 31 martie 2026, iar în iulie 2026 dezvoltatorul QTS și-a retras recursul, potrivit Virginia Business. Un proiect de miliarde a căzut pe o chestiune de procedură, iar asta schimbă calculul de risc al oricărui dezvoltator.

Lanțul cauzal și contra-ipoteza

Lanțul arată astfel. Cauza: un efect de rețea vechi de trei decenii și cererea explozivă pentru calcul de inteligență artificială. Mecanismul: companiile rezervă din timp mult mai multă putere decât consumă, rețeaua trebuie planificată pentru o parte din ea, iar piața de capacitate și tarifele împart costul pe toți consumatorii. Efectul: facturi mai mari, rețea mai fragilă și, în 2026, reacția politică, care încearcă să mute costul pe centrele de date prin tarife separate, garanții și taxe noi.

Contra-ipoteza merită luată în serios: pauza din Loudoun ar putea fi mai mult simbolică. Comitatul are deja aprobate zeci de clădiri neconstruite, iar președinta consiliului, Phyllis Randall, a recunoscut că nu s-a mai votat de mult o cerere legislativă pentru un centru de date. Constrângerea care contează este rețeaua, nu zonarea. Dacă Dominion construiește liniile promise, creșterea continuă pe proiectele deja aprobate, indiferent de pauză. Cântărind cele două, credem că pauza schimbă mai puțin ritmul din următorii doi ani și mai mult regulile după 2027, când se termină proiectele aprobate deja.

Ce vede olivLaw din Ashburn

Am verificat și ce ajunge la noi din valea centrelor de date. Între 5 iulie și 21 octombrie 2026, jurnalele serverului care găzduiește olivLaw au înregistrat 289.642 de cereri de la 3.582 de adrese IP localizate în Ashburn, potrivit unei analize de trafic făcute cu platforma de securitate defneo.com. Volumul a crescut de la circa 1.300 de cereri pe săptămână în iulie la 30.000–80.000 pe săptămână în octombrie. În ultimele 30 de zile, Ashburn a adus circa 12% din toate cererile primite de server.

„Ashburn” este aici o etichetă de geolocalizare, nu un oraș cu cititori. Bazele de date de localizare pun în Ashburn regiunile de cloud ale Amazon și Oracle, așa că practic tot traficul de acolo este automat. Cei mai mulți vizitatori sunt roboți declarați: crawlerul Amazon a trimis 71.125 de cereri de pe 432 de adrese, unealta de SEO Semrush 41.031, robotul motorului de căutare cu inteligență artificială Perplexity 26.869, iar crawlerele Meta în jur de 7.000. Identitatea lor a fost confirmată prin adresele și numele de rețea publicate de fiecare companie.

Cel mai mare client nu s-a prezentat însă. O singură adresă din cloud-ul Oracle, cu un browser automat care imită Chrome, a trimis 119.729 de cereri, 41% din tot traficul din Ashburn. Începând cu 3 octombrie, a parcurs sistematic, zi și noapte, peste o mie de alerte din consola noastră de informații, în toate cele trei ediții, împreună cu analizele asociate. Nu știm cine o operează. Separat, câteva zeci de mașini virtuale de unică folosință, fiecare activă una-două zile, au căutat fișiere de configurare și chei lăsate expuse din greșeală; au fost blocate automat.

Pentru teza acestei analize, cifrele noastre spun un lucru simplu: capacitatea din Ashburn este, în bună parte, capacitatea economiei inteligenței artificiale. Aceleași centre care cer gigawați de la Dominion citesc, indexează și copiază și presa românească. Roboții declarați ai Amazon, Perplexity și Meta au trimis împreună peste 100.000 de cereri către serverul nostru în trei luni și jumătate.

Ce înseamnă pentru Europa și pentru România

Europa vrea exact ceea ce Virginia încearcă acum să țină sub control. Comisia Europeană a propus pe 3 iunie 2026 Legea privind dezvoltarea cloudului și a inteligenței artificiale, care țintește triplarea capacității centrelor de date din UE în cinci până la șapte ani și autorizări în cel mult 12 luni în zone dedicate, potrivit Comisiei. Apelul pentru până la șapte „gigafabrici” de inteligență artificială, lansat de EuroHPC pe 30 iulie 2026, primește oferte până pe 12 noiembrie, potrivit EuroHPC.

Irlanda a trecut deja prin varianta europeană a problemei. După trei ani în care racordările noi din zona Dublinului au fost practic blocate, autoritatea de reglementare a hotărât în decembrie 2025 că centrele de date noi se pot racorda doar dacă aduc producție proprie care să le acopere tot consumul și dacă, în cel mult șase ani, cumpără cel puțin 80% din energie din proiecte regenerabile noi din Irlanda, potrivit casei de avocatură William Fry. Este răspunsul european la aceeași întrebare: dacă vrei rețeaua, adu-ți și curentul.

România pornește de la o scară de cel puțin douăzeci de ori mai mică decât Virginia de Nord, dar cu ambiții mari. Ministerul Economiei a anunțat pe 23 iunie 2025 că a depus o scrisoare de intenție pentru o gigafabrică de inteligență artificială la Marea Neagră, cu o primă fază la Cernavodă și o a doua la Doicești, alimentată cu până la 1.500 MW din surse nucleare și regenerabile, potrivit Agerpres. Potrivit Ziarului Financiar, piața estimează că România poate găzdui peste 1 GW de centre de date în cinci ani, la un cost de circa 7–8 milioane de euro pe megawatt.

Lecția din Ashburn are trei părți. Prima: tariful separat pentru marii consumatori, cu plăți minime și garanții, trebuie stabilit înainte de primul contract mare, nu după ce facturile casnice cresc. A doua: rezervările de putere trebuie să coste, altfel rețeaua se planifică pe hârtii; diferența dintre cei 54 GW contractați și cei 4,8 GW consumați arată cât de repede se umflă cererea declarată. A treia: procedura de autorizare trebuie să fie transparentă de la început, pentru că, așa cum arată Prince William, un proiect aprobat în grabă poate cădea ani mai târziu în instanță.

Trei drumuri până în 2028

Scenariul dominant: creștere mai lentă și mai scumpă. Declanșator: Loudoun își rescrie regulile până în 2027, iar tarifele GS-5 și cel pentru liniile dedicate intră în vigoare. Constrângere: rețeaua, nu cererea. Consecință: valea continuă să crească pe proiectele deja aprobate, dar proiectele noi pleacă spre comitatele din sudul Virginiei și spre alte state. Indicator: gradul de neocupare rămâne sub 1%, iar capacitatea în construcție din Virginia de Nord scade în rapoartele din 2027.

Scenariu plauzibil: reglementare și fuziune în aceeași direcție. Declanșator: SCC aprobă fuziunea NextEra–Dominion cu condiții dure pentru centrele de date, iar legislativul trece în 2027 legea audierilor publice. Constrângere: cererea pentru calcul de inteligență artificială nu scade. Consecință: costurile rețelei se mută vizibil pe centrele de date, iar facturile casnice cresc mai lent. Indicator: decizia SCC și primul tarif aprobat pentru liniile dedicate.

Scenariu de coadă: ruptura cererii. Declanșator: o corecție a investițiilor în inteligență artificială face ca o parte mare din contractele pe hârtie să fie abandonate. Constrângere: liniile și centralele deja începute trebuie plătite oricum. Consecință: consumatorii din regiunea PJM rămân cu o rețea construită pentru o cerere care nu vine. Indicator: scăderea capacității contractate raportate de Dominion și un preț de capacitate PJM sub plafon.

Predicții verificabile

Predicție	Orizont	Probabilitate	Cum se verifică	Sursa de verificare
Licitația PJM pentru anul 2029/2030 se închide la prețul plafon în zona Dominion	până la 28.02.2027	70–80%	Prețul de închidere publicat pentru zona Dominion este egal cu plafonul	pjm.com
Gradul de neocupare al centrelor de date din Virginia de Nord rămâne sub 1% în raportul CBRE pentru finalul lui 2026	până la 31.03.2027	80–90%	Cifra din raportul semestrial CBRE	cbre.com
SCC aprobă fuziunea NextEra–Dominion, cu sau fără condiții	până la 30.06.2027	55–65%	Ordinul final al comisiei	scc.virginia.gov
Legislativul Virginiei adoptă o lege care cere audieri publice pentru centrele de date mari	până la 30.04.2027	45–55%	Votul final în ambele camere	lis.virginia.gov
Virginia abrogă sau programează eliminarea scutirii de taxă pe vânzări pentru echipamentele centrelor de date	până la 30.06.2027	15–25%	Legea adoptată și semnată	lis.virginia.gov
Comitatul Loudoun adoptă noile reguli de zonare pentru centrele de date	până la 30.09.2027	45–55%	Votul consiliului comitatului	loudoun.gov
Un proiect din România este selectat de EuroHPC pentru o gigafabrică de inteligență artificială	până la 30.06.2027	5–15%	Lista proiectelor selectate	eurohpc-ju.europa.eu

Metodă, definiții și cifre

Capacitatea. Cifrele CBRE se referă la piața Virginiei de Nord, care include Loudoun, Prince William și Fairfax, și măsoară capacitatea IT în funcțiune. Alte firme folosesc alte definiții: JLL a raportat pentru 2025 circa 5,6 GW, iar diferența ține de ce se numără. Capacitatea contractată și vârful facturat sunt din prezentarea Dominion la PJM din 29 septembrie 2026, iar contractele sunt la nivelul lui iulie 2026.

Banii. Veniturile comitatului pe anul fiscal 2027 sunt estimări bugetare, nu încasări. Ponderea de 45% se raportează la veniturile fiscale locale; raportată la întregul fond general, ponderea este mai mică. Costul scutirii de taxă pe vânzări diferă între sursele oficiale, de aceea dăm un interval. Atribuirea a 6,3 miliarde de dolari centrelor de date în licitația PJM este estimarea monitorului de piață, nu o factură separată pe care să o plătească cineva anume.

Traficul. Datele despre Ashburn provin din jurnalele serverului care găzduiește olivLaw, citite cu platforma defneo.com: localizarea după adresa IP, operatorul rețelei, numele invers al adresei și deciziile sistemului de blocare. Cifrele includ toate site-urile găzduite pe același server, dintre care olivlaw.com și olivlaw.ro au primit peste patru cincimi din cereri. Probabilitățile din tabel sunt estimări editoriale, în intervale de cel puțin zece puncte procentuale.

Limite ale analizei

Nu am putut citi rezultatul votului final din Loudoun de pe 20 octombrie și nici textul integral al unor documente ale comitatului, care nu sunt accesibile automat. Capacitatea pe fiecare companie de cloud din vale nu este publică, iar estimările care circulă variază mult. Nu avem acces la contractele dintre Dominion și centrele de date și nici la calculele interne de cost ale SCC.

Diagnosticul ar fi invalidat de o scădere bruscă a capacității contractate raportate de Dominion, de un preț de capacitate PJM mult sub plafon la licitația din decembrie sau de o creștere vizibilă a gradului de neocupare din Virginia de Nord. Reevaluarea firească vine după licitația PJM din decembrie 2026, după decizia SCC asupra fuziunii și după sesiunea legislativă din 2027.