Adele Faber și Elaine Mazlish

1 fișă

1. 01

   Cooperarea se obține prin formă, nu prin volum: descrii în loc să acuzi, oferi două alegeri în loc de un ordin, spui «când-atunci» în loc de «dacă nu», și dai informația în loc de instrucțiune.

   How to Talk So Kids Will Listen and Listen So Kids Will Talk · 1980

   Acuzația cheamă apărarea, descrierea cheamă cârpa.

   Șase mutări, cu exemplul lor, folosibile de la trei ani până la optsprezece. Unu, descrie în loc să acuzi: «e lapte vărsat pe masă», nu «iar ai vărsat». Acuzația cheamă apărarea, descrierea cheamă cârpa. Doi, dă informația, nu ordinul: «laptele se strică dacă rămâne afară». Un copil căruia i se spune de ce face legătura o dată și o păstrează. Trei, două alegeri, amândouă acceptabile pentru tine: «te îmbraci tu sau te îmbrac eu», «începem cu matematica sau cu româna». Alegerea limitată dă control asupra formei fără să dea control asupra fondului, și taie majoritatea luptelor de putere. Patru, «când-atunci» în loc de «dacă nu»: «când sunt strânse jucăriile, mergem în parc» spune același lucru ca amenințarea, dar pune accentul pe ce urmează, nu pe ce se pierde. Cinci, spune-o într-un cuvânt: «ghiozdanul». Predica de două minute e ignorată din al doilea an de școală. Șase, scrie un bilet în loc să repeți a zecea oară; funcționează surprinzător de bine, pentru că nu are ton. Regula peste toate: nu negocia în criză. Un copil în plină furie nu procesează argumente, deci întâi cobori tonul și abia apoi discuți, uneori după o oră.

   “Descrie ce vezi, sau descrie problema. «Văd un prosop ud pe pat» face mai mult decât «de câte ori ți-am spus» — pentru că lasă copilului acțiunea, nu îi lasă apărarea.”

   Deschide fișa →