Alice Miller

1 fișă

1. 01

   Nicio cultură nu-și numește violența împotriva copiilor violență: o numește educație, iar copilul e învățat nu doar să o îndure, ci să-i dea dreptate — și tocmai acordul acesta e ce o face să treacă mai departe.

   Am Anfang war Erziehung (Pentru binele tău) · 1980

   Violența împotriva copilului nu se transmite prin lovitură, ci prin acordul pe care i-l cere după ea.

   Miller a citit manualele de creștere a copiilor din spațiul german al secolelor optsprezece și nouăsprezece și a găsit un sistem coerent, pe care l-a numit pedagogie neagră. Regulile lui: voința copilului trebuie frântă cât mai devreme; supunerea trebuie obținută fără ca el să înțeleagă motivul; părintele are întotdeauna dreptate; iar tot ce i se face e pentru binele lui. Partea care o interesa nu e lovitura, ci ce se cere după ea — copilul trebuie să nu fie supărat, să ceară iertare, uneori să mulțumească. Așa se învață că cel care te iubește e cel care te doare și că furia ta față de el e nelegitimă. Furia nu dispare; își schimbă adresa, spre cei mai slabi sau spre sine. În limba română formula are o variantă de o concizie brutală, bătaia e ruptă din rai, care face exact ce descrie Miller: trece violența în registrul sacru, unde nu mai poate fi discutată. Miller a fost criticată pentru monocauzalitate — explică prea mult printr-un singur mecanism — dar descrierea justificării culturale a rămas.

   “Cruzimea față de copil a fost întotdeauna săvârșită în numele educației și pentru binele lui.”

   Deschide fișa →