Autor
Graciela L. Kaminsky, Carmen M. Reinhart
1 fișă de lectură din 1 carte · 1999.
1 fișă
The Twin Crises: The Causes of Banking and Balance-of-Payments Problems · 1999
Rezervele nete, nu cele afișate, și datoria în valută cu scadență sub un an arată cât de scumpă ar fi o oprire bruscă a capitalului.
Guillermo Calvo a numit în 1998 „oprire bruscă” (sudden stop) întreruperea neașteptată a intrărilor de capital străin, care obligă o țară să-și închidă deficitul extern într-un timp foarte scurt. Graciela Kaminsky și Carmen Reinhart au arătat în «The Twin Crises» (1999), pe un eșantion de țări din ultimele decenii ale secolului XX, că problemele bancare și crizele de balanță de plăți apar adesea împreună, iar liberalizarea financiară le precede pe ambele: cauzele sunt comune, nu o simplă relație de la bănci la curs. Barry Eichengreen și Ricardo Hausmann au adăugat «păcatul originar»: o țară care se poate împrumuta în străinătate doar în valută riscă ca o depreciere să-i umfle datoria. Mecanismul are un punct de rupere: rezervele. Regula Guidotti–Greenspan cere ca rezervele oficiale să acopere cel puțin datoria externă cu scadență reziduală de până la un an. Thailanda a lăsat moneda să plutească la 2 iulie 1997, după ce rezervele brute scăzuseră de la 37,2 la 30,9 miliarde de dolari în șase luni, iar banca centrală avea și contracte forward de circa 23 de miliarde, deci rezerva netă era mult mai mică. România a trăit o oprire în 2008–2009: după falimentul Lehman, finanțarea unui deficit de cont curent de peste 10% din PIB s-a retras, iar acordul din 2009 cu FMI, UE și alte instituții a însumat circa 20 de miliarde de euro. Limitele: modelele de avertizare timpurie dau multe alarme false, iar crizele se și autoîntrețin, fiindcă o depreciere temută se produce în parte pentru că e temută. Cele trei verificări — acoperirea cu rezerve, deficitul extern, structura valutară a datoriei — măsoară cât de mare ar fi paguba, nu când vine șocul; termenul îl dau șocurile externe.
“Liberalizarea financiară precede de obicei crizele bancare; ba chiar ajută să le prevezi. Mai degrabă decât o relație cauzală de la bănci spre crizele de balanță de plăți, „faptele stilizate” macroeconomice care caracterizează aceste episoade indică cauze comune.”