olivlaw

Autor

Paul A. Samuelson

1 fișă de lectură din 1 carte · 1966.

1 fișă

  1. Science and Stocks: Sense and Nonsense · 1966

    O curbă inversată ridică probabilitatea unei recesiuni, dar un indicator care a nimerit de opt ori nu este încă o regulă, ci un eșantion mic.

    În 1996, Arturo Estrella și Frederic Mishkin au arătat, într-un număr din «Current Issues in Economics and Finance» al Fed New York, că ecartul dintre randamentul titlurilor de stat americane pe 10 ani și cel pe 3 luni prezice recesiunile mai bine decât alți indicatori financiari sau macroeconomici, la orizonturi de două până la șase trimestre. Ecartul intră într-un model probit, care transformă un număr într-o probabilitate de recesiune peste patru trimestre. Mecanismul: randamentul pe 10 ani e media dobânzilor scurte așteptate plus o primă de termen; când piața crede că banca centrală va tăia dobânzile pentru că economia slăbește, ecartul se strânge sau devine negativ. În același timp, dobânzile scurte ridicate comprimă marja băncilor, care se împrumută scurt și dau credit lung, deci creditul se strânge. Inversiunile din 2000, 2006–2007 și 2019 au fost urmate de recesiuni începute în martie 2001, decembrie 2007 și februarie 2020. Recesiunile le datează NBER, cu întârziere: vârful din decembrie 2007 a fost anunțat în decembrie 2008, cel din februarie 2020 în iunie 2020. Limitele: opt recesiuni NBER din 1968 încoace sunt un eșantion mic, iar indicatorul are alarme false (1966 e cea citată cel mai des; unii autori adaugă 1998). Inversiunea din 2022–2024, de aproximativ doi ani, nu a fost urmată, până la sfârșitul lui 2024, de nicio recesiune datată de NBER; achizițiile de active ale băncilor centrale pot deforma prima de termen. Pentru prognozator: ecartul dă o probabilitate cu un decalaj larg, nu o dată.

    “Indicii de la Wall Street au prezis nouă din ultimele cinci recesiuni! Iar greșelile lor au fost de toată frumusețea.”

    Deschide fișa →