„Indicii de la Wall Street au prezis nouă din ultimele cinci recesiuni! Iar greșelile lor au fost de toată frumusețea.”Paul A. Samuelson · Science and Stocks: Sense and Nonsense · 1966 · Paul A. Samuelson, «Science and Stocks», rubrica din Newsweek, 19 septembrie 1966, p. 92 (redarea română: traducerea noastră)
O curbă inversată ridică probabilitatea unei recesiuni, dar un indicator care a nimerit de opt ori nu este încă o regulă, ci un eșantion mic.
În 1996, Arturo Estrella și Frederic Mishkin au arătat, într-un număr din «Current Issues in Economics and Finance» al Fed New York, că ecartul dintre randamentul titlurilor de stat americane pe 10 ani și cel pe 3 luni prezice recesiunile mai bine decât alți indicatori financiari sau macroeconomici, la orizonturi de două până la șase trimestre. Ecartul intră într-un model probit, care transformă un număr într-o probabilitate de recesiune peste patru trimestre. Mecanismul: randamentul pe 10 ani e media dobânzilor scurte așteptate plus o primă de termen; când piața crede că banca centrală va tăia dobânzile pentru că economia slăbește, ecartul se strânge sau devine negativ. În același timp, dobânzile scurte ridicate comprimă marja băncilor, care se împrumută scurt și dau credit lung, deci creditul se strânge. Inversiunile din 2000, 2006–2007 și 2019 au fost urmate de recesiuni începute în martie 2001, decembrie 2007 și februarie 2020. Recesiunile le datează NBER, cu întârziere: vârful din decembrie 2007 a fost anunțat în decembrie 2008, cel din februarie 2020 în iunie 2020. Limitele: opt recesiuni NBER din 1968 încoace sunt un eșantion mic, iar indicatorul are alarme false (1966 e cea citată cel mai des; unii autori adaugă 1998). Inversiunea din 2022–2024, de aproximativ doi ani, nu a fost urmată, până la sfârșitul lui 2024, de nicio recesiune datată de NBER; achizițiile de active ale băncilor centrale pot deforma prima de termen. Pentru prognozator: ecartul dă o probabilitate cu un decalaj larg, nu o dată.
Exemplu aplicat: cum se citește un ecart și cât de tare e un indicator cu opt succese. Estrella și Mishkin (1996, date 1960–1995) publică un tabel care leagă ecartul 10 ani–3 luni de probabilitatea unei recesiuni peste patru trimestre.
Ecart 10 ani – 3 luni (puncte procentuale) Probabilitate de recesiune peste 4 trimestre
+1,21 5 %
−0,82 50 %
−2,18 (media din T1 1981) 86,5 %Citirea: la un ecart de +1,21, modelul dă 5 %; la −0,82, 50 %; iar media de −2,18 din primul trimestru din 1981 anunța 86,5 % pentru primul trimestru din 1982, care se afla într-adevăr în recesiune (iulie 1981 – noiembrie 1982). Ecartul se calculează în fiecare zi din două randamente publice: exemplul e valabil la orice dată.
Acum eșantionul. Recesiunile NBER din 1968 încoace sunt opt: 1969–1970, 1973–1975, 1980, 1981–1982, 1990–1991, 2001, 2007–2009 și 2020. Presupunem, generos, că indicatorul le-a prins pe toate. Dacă rata reală de succes ar fi p, probabilitatea de a vedea opt din opt este p la puterea 8. Cât de jos poate coborî p fără ca opt din opt să devină improbabil (sub 5 %)? Din p la 8 = 0,05 rezultă p = 0,05 la puterea 1/8: logaritmul natural al lui 0,05 este −2,996, împărțit la 8 dă −0,3745, iar exponențiala lui este 0,688. Concluzia: opt succese din opt sunt compatibile cu o rată reală de aproximativ 69 %, iar alarmele false (1966, 1998 după unii autori, 2022–2024 pe datele până la sfârșitul lui 2024) nu intră în acest calcul. Un eșantion mic nu devine mare fiindcă a avut noroc de opt ori.
Pentru prognozator: rata de bază și indicatorii. Clasa de referință e lista recesiunilor datate de NBER: între 1948 și 2020 sunt 12 începuturi de recesiune (1948, 1953, 1957, 1960, 1969, 1973, 1980, 1981, 1990, 2001, 2007, 2020), adică în medie unul la aproximativ șase ani. Pe fereastra de 12 luni, rata de bază brută este de circa 12 / 73 ≈ 16 %; este un punct de plecare pe care ecartul îl mută în sus sau în jos, nu o prognoză curentă.
Indicatori de urmărit: ecartul 10 ani–3 luni, calculat din randamentele Trezoreriei SUA publicate de Rezerva Federală (seria H.15, redistribuită de FRED); probabilitatea de recesiune publicată lunar de Fed New York pe baza ecartului; cererile inițiale de ajutor de șomaj (Departamentul Muncii); anunțurile Comitetului NBER de datare a ciclului economic.
Capcana: să confunzi inversiunea cu începutul recesiunii. Intervalul dintre prima inversiune și vârful ciclului a variat de la câteva luni la aproape doi ani, iar o inversiune a fost urmată și de perioade fără recesiune. A doua capcană: datarea NBER vine tardiv, uneori la jumătate de an după vârf, deci o întrebare legată de ea trebuie să aibă un termen de rezolvare larg.
Întrebare scorabilă (ilustrativă): «Va fi ecartul zilnic 10 ani–3 luni (seria T10Y3M din FRED) negativ în cel puțin o zi lucrătoare între 1 ianuarie și 31 decembrie 2027?» Sursa de rezolvare: seria T10Y3M din FRED, valorile disponibile la 15 ianuarie 2028; zilele fără valoare nu se iau în calcul.
De ce contează Ecartul 10 ani–3 luni a rămas negativ aproximativ doi ani, din toamna lui 2022 până în 2024, cea mai lungă inversiune din decenii, fără recesiune NBER până la sfârșitul lui 2024: un indicator cu opt succese nu a mai fost un verdict.