Autor
UK Ministry of Defence — Development, Concepts and Doctrine Centre (DCDC)
2 fișe de lectură din 2 cărți · 2017–2021.
2 fișe
Wargaming Handbook · 2017
Un joc de război arată ce e plauzibil, nu ce e probabil.
Manualul britanic din 2017 definește jocul de război ca o tehnică de decizie care oferă medii structurate, dar libere intelectual, în care eșecul nu costă — un loc în care afli ce merge și ce nu, de obicei cu costuri mici. În centrul lui stau jucătorii, deciziile pe care le iau, povestea pe care o creează, experiența comună și lecțiile pe care le iau cu ei. Manualul separă jocurile analitice, „de descoperire”, de cele de instruire, „de învățare”; pentru analiză contează primele, de la jocurile de planificare la cele care informează decizii executive reale. Pașii: formulezi întrebarea (ce vrei să afli, nu ce vrei să demonstrezi); alegi jucătorii, inclusiv o echipă adversă competentă și liberă să câștige; stabilești regulile și un arbitru care judecă efectele mutărilor; rulezi jocul, apoi faci o analiză riguroasă după joc. Manualul spune explicit că jocurile nu sunt predictive și că o singură rulare riscă lecții false, de aceea se joacă mai multe. Metoda merită când adversarul reacționează la ce faci — o interacțiune pe care o analiză statică nu o vede. Capcana e jocul regizat ca să confirme planul, cu un adversar care nu are voie să câștige.
“Jocurile de război pot arăta că ceva e plauzibil, dar nu vor putea prezice definitiv că e probabil.”
Red Teaming Handbook (3rd Edition) · 2021
Echipa roșie contestă planul tău, celula roșie joacă adversarul.
Manualul britanic separă patru noțiuni care se amestecă ușor. Red teaming-ul e activitatea: aplicarea independentă a unor tehnici structurate, creative și critice, ca decidentul să aleagă mai bine. Echipa roșie (red team) e o echipă formată anume ca să supună planurile, programele, ideile și ipotezele unei organizații unei analize și contestări riguroase. Celula roșie (red cell) e altceva: adoptă punctul de vedere sau chiar rolul adversarului ori al unui actor-cheie, estimează ce ar face și îl poate juca în jocurile de război. NATO numește o abordare foarte apropiată analiză alternativă (alternative analysis): aplicarea deliberată a gândirii independente și critice și a perspectivelor alternative. Ediția a 3-a adaugă mentalitatea de red team — tehnici rapide, folosite zilnic de oricine decide, nu doar de o echipă separată. Cum se aplică: echipa lucrează pentru un decident anume, utilizatorul final din definiție; rămâne independentă de autorii planului; alege tehnicile potrivite întrebării; predă concluzii pe care decidentul le poate folosi. Merită înaintea deciziilor mari și greu de întors. Capcanele: echipa roșie nu e imună la gândirea de grup — manualul îi dedică o secțiune — și o echipă care „câștigă” demolând planul, în loc să-l facă mai robust, a ratat scopul.
“Red teaming-ul este definit drept: aplicarea independentă a unui set de tehnici de gândire structurată, creativă și critică, pentru a ajuta utilizatorul final să ia o decizie mai bine informată sau să realizeze un produs mai robust.”