Autor
Walter Bagehot
1 fișă de lectură din 1 carte · 1873.
1 fișă
Lombard Street: A Description of the Money Market · 1873
O criză financiară se pregătește în credit și în structura finanțării, iar remediul lui Bagehot e lichiditate scumpă și nelimitată contra garanții bune.
Walter Bagehot a formulat în «Lombard Street» (1873) regula care îi poartă numele: în panică, banca centrală împrumută liber, la o dobândă foarte mare și contra garanțiilor bune. Dobânda mare, scria el, e „o amendă grea pentru timiditatea nerezonabilă”: îi descurajează pe cei care cer bani doar de frică. Hyman Minsky a explicat de ce ajungem acolo: după ani de calm, finanțarea alunecă de la forma acoperită (veniturile plătesc dobânda și principalul) la cea speculativă (plătesc doar dobânda) și la cea Ponzi (nici dobânda). Charles Kindleberger, în «Manias, Panics, and Crashes» (1978), a pus piesele în succesiune: șoc, boom de credit, euforie, panică. Mecanismul are două jumătăți. Înainte de criză, creditul crește mai repede decât veniturile: Schularick și Taylor au arătat în 2012, pe date din 14 țări între 1870 și 2008, că expansiunea creditului semnalează fiabil riscul unei crize. În criză, activele nu mai găsesc cumpărători, iar finanțarea pe termen scurt dispare. La 15 septembrie 2008, banca de investiții Lehman Brothers, cu active de circa 639 de miliarde de dolari, a cerut protecția la faliment, cel mai mare faliment din istoria SUA. Piețele interbancare s-au blocat, iar băncile centrale au început să dea lichiditate la scară neobișnuită, adică exact ce prescrisese Bagehot. Limitele sunt reale. Regula presupune că poți deosebi o bancă nelichidă de una insolventă, iar în plină panică distincția e o judecată; sprijinul public ridică și riscul moral. Minsky explică de ce vin crizele, nu când: fragilitatea poate dura ani. Pentru prognozator contează două lucruri: creditul și structura finanțării se urmăresc direct, nu din declarații, iar „criza bancară” e o clasă de evenimente rare, dar cu rată de bază numărabilă.
“Întâi: aceste împrumuturi să se facă doar la o dobândă foarte mare. […] Al doilea: la această dobândă, avansurile să se acorde contra tuturor garanțiilor bancare bune […].”