olivlaw

Carte

Arms and Influence

de Thomas C. Schelling · 1966 · 1 fișă de lectură

1 fișă

  1. Arms and Influence · 1966

    O amenințare valorează cât îl costă pe cel care o face dacă nu o duce la capăt.

    Thomas Schelling, economist și specialist în teoria jocurilor, a publicat în 1966 «Arms and Influence». Ideea de bază: puterea militară nu se folosește doar când se luptă, ci și când amenință; capacitatea de a face rău e o monedă de negociere. Schelling a distins între descurajare (deterrence), care convinge un adversar să nu înceapă o acțiune, și constrângere (compellence), care îl convinge să oprească ori să anuleze ceva deja început. Prima cere o amenințare care rămâne în rezervă; a doua cere un termen limită, altfel adversarul poate amâna la nesfârșit. Mecanismul este credibilitatea. O amenințare e credibilă dacă adversarul crede că o vei duce la capăt chiar și atunci când te costă. Schelling descrie căi de a o face credibilă prin angajamente care îți leagă mâinile: trupe lăsate ca «sârmă-capcană», un termen public, o reputație pusă în joc. În 1962, criza rachetelor din Cuba a arătat ambele: SUA au ales pe 22 octombrie o «carantină» a Cubei, mai puțin escaladantă decât un atac, iar pe 28 octombrie Hrușciov a anunțat retragerea rachetelor. Limite: credibilitatea e judecată de cel amenințat, nu de cel care amenință; semnalele ieftine nu o construiesc, iar o amenințare prea mare poate face acceptarea imposibilă politic pentru cealaltă parte. Pentru prognozator, întrebarea utilă este cât costă semnalul pentru cel care îl emite: cuvintele sunt ieftine, mobilizarea și deciziile cu cost intern ridicat nu.

    “Puterea de a răni este putere de negociere. A o exploata înseamnă diplomație — diplomație cruntă, dar diplomație.”

    Deschide fișa →