Letopisețul Țării Moldovei (osârdia)

1 fișă

1. 01

   Neculce își declară explicit metoda: nu repetă orice se povestește, ci indică de la cine a auzit fiecare relatare și lasă cititorul să judece credibilitatea.

   Letopisețul Țării Moldovei (osârdia) · 1743

   Greutatea unei relatări nu e în poveste, ci în poziția celui care o povestește.

   Neculce e boier, a trăit domniile de la Cantemir încoace și scrie cronica ca martor și ca colecționar de mărturii. Când relatează legenda lui Dragoș vânătorul, spune direct că e o poveste de la bătrâni, nu un document. Când relatează domnia pe care a văzut-o, scrie ca martor ocular, cu nume, sume și date. Această distincție între auzit și văzut e, în cronica românească, un moment de conștiință critică: povestitorul își etichetează izvoarele. Cine citește Neculce învață că greutatea unei relatări depinde de poziția celui care o povestește.

   “Aceste povești carele sunt aici scrise, nu le-am auzit de la oameni proști și mincinoși, ci de la oameni bătrâni și mari și boiari, de bătrâni și de bătrâne, carele au însemnat adevăratele povești.”

   Deschide fișa →