Carte
On the Principles of Political Economy, and Taxation
de David Ricardo · 1817 · 1 fișă de lectură · domeniu public
1 fișă
On the Principles of Political Economy, and Taxation · 1817
Comerțul câștigă prin costul relativ, iar un tarif anunțat devine preț abia când e aplicat și când cineva îl plătește.
David Ricardo a arătat în «On the Principles of Political Economy, and Taxation» (1817, cap. VII) că două țări câștigă din comerț chiar dacă una produce totul mai ieftin: contează costul relativ, nu cel absolut. Fiecare se specializează în bunul la care renunță la cel mai puțin din celălalt. Jan Tinbergen a adăugat în 1962 modelul gravitațional: comerțul dintre două țări crește cu mărimea economiilor lor și scade cu distanța dintre ele, regularitate care se verifică pe date și azi. Tarifele lovesc acest mecanism, iar întrebarea e cine le plătește. Legea Smoot–Hawley, semnată la 17 iunie 1930, a ridicat taxele vamale americane la mii de produse, iar partenerii au răspuns cu propriile taxe; istoricii economici discută cât din prăbușirea comerțului din anii 1930 se datorează legii și cât depresiei. Pe cazul din 2018, Mary Amiti, Stephen Redding și David Weinstein (Journal of Economic Perspectives, 2019) au găsit o transmitere completă a tarifelor americane în prețurile de import: exportatorii străini nu și-au scăzut prețurile, iar costul a căzut pe cumpărătorii americani. În versiunea de lucru a studiului, pierderea de venit real era de circa 1,4 miliarde de dolari pe lună până la sfârșitul lui 2018. Limitele: modelul lui Ricardo are un singur factor de producție și costuri fixe; ignoră ajustarea locurilor de muncă și lanțurile moderne, în care o piesă trece de mai multe ori granița și tariful se adună. Pentru prognozator, tariful anunțat nu e tariful aplicat: contează data intrării în vigoare, excepțiile și ce se petrece cu importurile de dinainte de termen.
“Anglia poate fi într-o asemenea situație încât producerea postavului să ceară munca a 100 de oameni timp de un an; iar dacă ar încerca să facă vin, ar putea cere munca a 120 de oameni pentru același timp.”