Carte
The Nurture Assumption
de Judith Rich Harris · 1998 · 1 fișă de lectură
1 fișă
The Nurture Assumption · 1998
Partea de mediu care contează pare să fie cea nepartajată de frați.
Harris nu era universitară, iar cartea a stârnit o furtună tocmai pentru că argumentul e greu de respins comod. Punctul ei de plecare sunt studiile pe gemeni și pe copii adoptați. Acestea arată, repetat, că trăsături ca extraversiunea sau conștiinciozitatea se aseamănă între rude biologice chiar când cresc în case diferite, și se aseamănă puțin între frați adoptivi crescuți în aceeași casă. Partea de mediu care contează pare să fie cea nepartajată, adică ce nu e comun fraților. Harris propune că acel mediu e, în bună măsură, grupul de egali: copiii învață cum se poartă cineva ca ei de la ceilalți copii, nu de la adulți — de aici și accentul copiilor de imigranți, care e al străzii, nu al părinților. Ce lasă totuși în seama părinților, și e des uitat de cei care o citează triumfător: alegerea mediului, adică a cartierului, a școlii, a anturajului; relația în sine, care e trăită și contează prin ea însăși; și absența abuzului, care nu e o variabilă de personalitate, ci de vătămare.
“Părinții nu modelează personalitatea sau caracterul copilului lor. Copiii sunt modelați, în afara casei, de mediul pe care îl împart cu semenii lor.”