Carte
The Prize: The Epic Quest for Oil, Money and Power
de Daniel Yergin · 1991 · 1 fișă de lectură
1 fișă
The Prize: The Epic Quest for Oil, Money and Power · 1991
Cu cât cererea de energie e mai puțin elastică pe termen scurt, cu atât o lipsă mică de ofertă produce un salt mai mare de preț.
Daniel Yergin a așezat petrolul în centrul istoriei politice a secolului XX în «The Prize» (1991), lucrare care a primit Premiul Pulitzer în 1992. Ideea economică din spatele ei e simplă: energia are pe termen scurt o cerere inelastică, pentru că oamenii nu își schimbă mașina, centrala sau încălzirea de pe o zi pe alta. Vulnerabilitatea unei economii depinde atunci de două lucruri: cât de concentrată e oferta și cât de mică e elasticitatea. Dacă elasticitatea cererii pe termen scurt e mică, o lipsă modestă de ofertă cere un salt mare al prețului. În octombrie 1973 membrii OAPEC au declarat un embargo. Pe 22 decembrie 1973, statele producătoare din Golf au ridicat prețul postat al țițeiului de referință de la 5,12 la 11,65 dolari pe baril, cu efect de la 1 ianuarie 1974. Mecanismul s-a repetat în gazul european din 2022: contractul TTF cu livrare la cea mai apropiată scadență a atins în jur de 319 euro pe MWh pe 26 august 2022. Iar astăzi vulnerabilitatea e mutată pe rafinarea materiilor critice: în 2024, după Agenția Internațională a Energiei, China rafina circa 91 % din pământurile rare și producea 94 % din magneții sinterizați. Limita: elasticitatea crește în timp, pentru că oamenii și firmele se adaptează, iar stocurile și substituirea amortizează șocul. Embargoul din 1973 a fost mai puțin eficient ca armă „selectivă” decât ca șoc de preț, pentru că petrolul se redirecționează între cumpărători. Pentru prognozator, o piață cu ofertă concentrată, stocuri mici și elasticitate mică produce prețuri violente la șocuri mici; când stocurile sunt mari, șocul se estompează.
“Siguranța și certitudinea în privința petrolului stau în varietate, și numai în varietate.”