„Într-un joc de rol, copilul se supune unei reguli pe care și-a ales-o singur. Acolo se antrenează autocontrolul, nu în lecția în care i se cere să stea liniștit.”Elena Bodrova și Deborah Leong · Tools of the Mind: The Vygotskian Approach to Early Childhood Education · 2007 · Bodrova, Leong, «Tools of the Mind», Pearson, ediția a doua, 2007 — redare a argumentului vîgotskian central, necolaționată pe ediție
Jocul de rol lung e sala de forță a autocontrolului.
Ce se schimbă în copil: apare capacitatea de a ține un plan în minte și de a-și amâna un impuls, dar apare slab și se antrenează. Ce faci concret. Unu, protejează blocuri de joc de rol de minimum patruzeci și cinci de minute, fără întreruperi și fără adult care conduce; jocul scurt nu ajunge să dezvolte rolul și regula. Doi, dă-i o treabă casnică adevărată, zilnică, cu consecință reală — pune masa, udă plantele, scoate rufele. Nu e disciplină, e antrenament de planificare. Trei, anunță tranzițiile cu cinci minute înainte, mereu la fel: majoritatea crizelor de la vârsta asta sunt crize de tranziție, nu de neascultare. Patru, învață-l să numească emoția înainte să o rezolve — «ești furios că s-a terminat» — pentru că nu poți regla ce n-ai numit. Cinci, citește-i în continuare zilnic și pune întrebări despre ce urmează, nu despre ce a fost. Șase, o oră de ecran pe zi, maximum, și nu în ora dinaintea somnului. Ce nu faci: nu-l pregătești pentru școală cu fișe de scris litere la patru ani, nu-l pui la trei activități extrașcolare, și nu-i rezolvi conflictul cu alt copil în locul lui dacă nu e nimeni în pericol.
Pasajul 1. Regula pe care copilul și-o alege singur e mai dură decât orice regulă impusă. În joc de rol, copilul de cinci ani care nu stă liniștit la masă poate sta nemișcat zece minute ca să fie „doctorul care așteaptă pacientul”. Diferența nu e voință mai mare, ci faptul că rolul dă impulsului un sens. Tu poți folosi asta și în afara jocului: în loc să-i spui „du gunoiul”, spune-i „ești persoana care are grijă ca bucătăria să miroasă bine”. Aceeași sarcină, dar acum el poartă rolul, nu porunca. Mai departe: cum recunoști dacă jocul de rol al copilului e deja suficient de bogat ca să lucreze pentru el.
De ce contează Pentru că autocontrolul la șase ani prezice reușita școlară mai bine decât cunoașterea literelor la șase ani, iar el se construiește prin exercițiu de voință proprie, nu prin supunere la voința altuia.