olivlaw

Din cărți

Prețurile urmează, pe termen lung, banii raportați la producție, dar legătura trece prin viteza de circulație, prin așteptări și prin șocuri de ofertă, deci nu e un automatism pe care să-l citești dintr-o singură serie.

Milton Friedman · The Counter-Revolution in Monetary Theory · 1970 · Milton Friedman, «The Counter-Revolution in Monetary Theory» (prelegerea Wincott, Londra, 16 septembrie 1970), Institute of Economic Affairs, Occasional Paper 33, 1970 (redarea română: traducerea noastră)3 minute de citit
„Inflația este întotdeauna și pretutindeni un fenomen monetar, în sensul că este produsă — și nu poate fi produsă decât — de o creștere a cantității de bani mai rapidă decât cea a producției.”Milton Friedman · The Counter-Revolution in Monetary Theory · 1970 · Milton Friedman, «The Counter-Revolution in Monetary Theory» (prelegerea Wincott, Londra, 16 septembrie 1970), Institute of Economic Affairs, Occasional Paper 33, 1970 (redarea română: traducerea noastră)

Pe termen lung prețurile urmează banii raportați la producție, dar pe termen scurt contează viteza de circulație, așteptările și șocurile de ofertă.

Ecuația schimbului, MV = PY, e formulată de Irving Fisher în 1911: cantitatea de bani M înmulțită cu viteza de circulație V este egală cu nivelul prețurilor P înmulțit cu produsul real Y. Ca identitate, e adevărată oricum; devine teorie când se presupune că V e stabilă și Y e dat de factori reali, caz în care prețurile urmează banii. Milton Friedman a rezumat poziția în 1970, în prelegerea Wincott «The Counter-Revolution in Monetary Theory»: inflația e un fenomen monetar. Rivala a fost curba Phillips: în 1958, A. W. Phillips a găsit, pe date britanice din 1861–1957, o legătură inversă între șomaj și creșterea salariilor. Edmund Phelps (1967) și Friedman (1968) au arătat că legătura dispare pe termen lung dacă oamenii își ajustează așteptările, iar anii 1970 le-au dat dreptate: inflație și șomaj ridicate deodată. Paul Volcker a strâns politica monetară din octombrie 1979; inflația americană a scăzut de la 14,8 % în martie 1980 la o medie de 3,2 % în 1983, cu prețul unui șomaj de 10,8 % în decembrie 1982. Valul din 2021–2023 a avut altă formă: șocuri de ofertă pe energie și lanțuri logistice, iar rata anuală din zona euro a atins 10,6 % în octombrie 2022. Limitele sunt reale. Viteza V nu a rămas stabilă după 1980, iar băncile centrale au renunțat treptat la țintele de masă monetară. Șocurile de ofertă pot ridica prețurile fără ca banii să crească mai repede. Pentru prognozator contează două lucruri: ancorarea așteptărilor (când ele se desprind, dezinflația costă mai mult) și decalajul, de ordinul a 12–24 de luni, dintre politică și prețuri.

Exemplu aplicat: ecuația schimbului cu numere, apoi două episoade reale. Fie M = 1.000, V = 2, deci PY = 2.000; presupunem Y = 2.000 și P = 1,00. Banii cresc cu 10 %, viteza rămâne 2, iar producția reală crește cu 3 %.

M nou  = 1.000 × 1,10 = 1.100
PY nou = 1.100 × 2     = 2.200
Y nou  = 2.000 × 1,03  = 2.060
P nou  = 2.200 / 2.060 = 1,0680  → prețuri +6,8 %
(aproximare rapidă: 10 − 3 = 7 puncte)
Dacă V scade cu 2 % (V = 1,96):  PY = 1.100 × 1,96 = 2.156
P nou  = 2.156 / 2.060 = 1,0466  → prețuri +4,7 %

Același stoc de bani dă 6,8 % sau 4,7 % după cum viteza e stabilă sau nu. De aceea monetarismul simplu a rămas valabil ca ordin de mărime pe decenii, nu ca prognoză pe trimestre.

Primul episod: Volcker. Rata inflației americane (IPC, pe 12 luni) atinsese 14,8 % în martie 1980. Rezerva Federală a trecut în octombrie 1979 la ținte de rezerve bancare, iar media lunară a ratei fondurilor federale a urcat la 19,1 % în iunie 1981. Costul a fost o dublă recesiune: șomajul a ajuns la 10,8 % în decembrie 1982, dar inflația medie din 1983 era 3,2 %. Al doilea episod: zona euro. Rata anuală a indicelui armonizat HICP a urcat până la 10,6 % în octombrie 2022, dominată de energie, iar BCE a ridicat dobânda de depozit de la −0,50 % în iulie 2022 la 4,00 % în septembrie 2023. Primul caz a fost în mare parte un șoc monetar anunțat; al doilea, un șoc de ofertă tratat cu strângere monetară după ce așteptările începuseră să se miște. Aceeași ecuație, deci, cu alte variabile în mișcare: în primul caz M, în al doilea oferta Y și așteptările, adică exact ce nu se vede dintr-o singură serie de bani.

Pentru prognozator: rata de bază. De la lansarea monedei euro, rata anuală HICP a zonei euro a depășit 10 % în două luni: octombrie 2022 (10,6 %) și noiembrie 2022 (10,1 %); un salt de acest fel e un eveniment de coadă, nu o mișcare obișnuită. Pentru praguri mai joase, clasa de referință se construiește din seria lunară Eurostat, numărând lunile în care rata anuală a trecut de pragul ales, dar numai din perioade cu regim monetar comparabil.

Indicatori de urmărit: indicele prețurilor de consum și componenta de bază, fără energie și alimente (Eurostat pentru zona euro, INS pentru România); creșterea salariilor negociate și costul unitar al muncii (BCE, Eurostat); așteptările de inflație, din Consumer Expectations Survey al BCE sau din sondajul Universității Michigan; agregatul monetar M3 (BCE), ținând minte că relația cu prețurile e slabă pe termen scurt.

Capcana: efectele de bază. O taxă sau un preț plafonat care intră în indice se vede în rata anuală timp de 12 luni, apoi iese brusc din calcul, iar rata scade fără nicio schimbare reală de tendință. A doua capcană: să prezici inflația anuală cu o regulă de tip «M crește, deci prețurile cresc» fără să te întrebi cât a variat V.

Întrebare scorabilă (ilustrativă): «Va fi rata anuală a inflației IPC a României, publicată de INS pentru luna decembrie 2026, sub 4,0 %?» Sursa de rezolvare: comunicatul INS privind indicele prețurilor de consum pentru decembrie 2026, rata pe 12 luni, prima valoare publicată; revizuirile ulterioare nu contează.

De ce contează Rata anuală a inflației din zona euro a trecut de 10 % doar în două luni de la lansarea monedei, octombrie și noiembrie 2022, iar băncile centrale au răspuns cu cea mai rapidă strângere monetară din ultimele decenii.

Mai mulțibaniCererepestePrețurișiAșteptăride
Așteptările închid cercul: inflația de azi devine cererea de salarii de mâine.

← Vezi tot fluxul