Vincent Felitti și Robert Anda

1 fișă

1. 01

   Cu cât un copil trece prin mai multe tipuri de adversitate, cu atât îi cresc, doză cu doză, riscurile de boală și de moarte timpurie la vârsta adultă — deci copilăria e o variabilă de sănătate publică, nu o chestiune privată.

   Relationship of Childhood Abuse and Household Dysfunction to Many of the Leading Causes of Death in Adults · 1998

   Riscul nu sare la un prag, urcă doză cu doză odată cu numărul de tipuri de adversitate.

   Studiul a întrebat șaptesprezece mii de adulți asigurați din California despre zece lucruri petrecute înainte de optsprezece ani: abuz fizic, emoțional, sexual; neglijare; violență împotriva mamei; un părinte cu boală psihică, cu dependență, plecat sau închis. Fiecare tip bifat valorează un punct. Nu gravitatea unui singur episod contează în acest model, ci numărul de tipuri — de aceea se numește scor, nu diagnostic. Rezultatul care a schimbat medicina preventivă e forma curbei: riscurile nu sar la un prag, ci urcă gradat cu scorul, pentru boală de inimă, boală pulmonară, depresie, dependență și tentativă de suicid. Un scor de patru sau mai mult a fost asociat cu creșteri de câteva ori ale mai multor dintre ele. Mecanismul propus nu e mistic: stresul cronic în anii în care se construiesc circuitele de reglare lasă un sistem de alarmă recalibrat, iar comportamentele care calmează pe termen scurt — fumatul, alcoolul, mâncatul — devin soluții cu preț amânat.

   “Constatările noastre sugerează că expunerea la abuz sau la disfuncție în gospodărie în timpul copilăriei contribuie la unele dintre principalele cauze de deces la adulți.”

   Deschide fișa →